Copiii vostri nu sunt copiii vostri

Ilustrata din “Micul Print”

”Copiii voştri nu sunt copiii voştri.

Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.” Kahlil Gibran

Vine o vreme când nu mai putem fi totul pentru copilul nostru, când înţelepciunea lui cere de la noi să-i arătăm tot universul. Universul plin de oameni, poveşti, muzică şi ştiinţă.

Universul îl cere, ni-l cere pentru a-l face un om mare, poate mai mare decât vom fi noi părinţii lui vreodată. Atunci începi să vezi cum copilul tău devine copilul lumii.

Şi îl duci la gradiniţă…

E o renunţare grea pentru părinţi la o extensie a inimii şi o luptă cu propriul egoism dar nici pentru copii nu e uşor.

Sufletele lor plăpânde trebuie să le încapă pe toate îngrămădite într-o singură zi, prima zi de grădi.

Ca şi cum noi am fi lăsaţi deodată şi pe negândite pe o planetă necunoscută, cu fiinţe ciudate, vorbind o limbă stranie şi cu obiceiuri neobişnuite, fără nici o direcţie dar în pijamale şi papuci de casă.

Poate să fie prea mult şi atunci să te intorci şi să pleci e cel mai bun lucru pe care să îl faci, dar îţi dai seama că nava a plecat şi nu poţi decât să plângi.

Dar când planeta e aşa de caldă, de primitoare, când totul e culoare şi curcubeu, când marţienii îţi povestesc ce frumoasă e viaţa acolo, cu muzică, cu dans, cu jucării şi voie bună, parcă mai vrei să stai o vreme.

O vreme până se întoarce nava, pe la 17.00, când Planetino Kinder Klub se închide.

Înţelegând că el, copilul tău, e acum copilul lumii, arată-i cât poate fi ea de bună, cât de blânzi pot fi dascălii, cât de simpu e să înveţi jucându-te şi ce important e să ai prieteni cu PlanetinoKinderKlub!

Dacă şi cu Parcă